Lumea interioară, lumea exterioară, partea 3 – Șarpele și lotosul
Misticii creștini au numit Kundalini Shakti; Duhul Sfânt.
“Și așa cum Moise a ridicat șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie ridicat și Fiul Omului.”
Farașii și zeii sunt descriși cu o energie trezită, prin care șarpele Kundalini se deplasează de-a lungul coloanei vertebrale și străbate “chakra Ajna” între ochi. Acest fenomen este cunoscut sub numele de „ochiul lui Horus”. În tradiția hindusă, bindi reprezintă, de asemenea, o reprezentare a celui de-al treilea ochi; conexiunea divină cu spiritul. Masca regelui Tutankhamon este un exemplu clasic care prezintă atât motivele de șarpe, cât și cele de pasăre. Tradițiile maia și aztece combină motivele de șarpe și de pasăre într-un singur zeu. Quetzalcoatl sau Kukulkan. Zeul șarpe cu pene reprezintă conștiința evolutivă trezită sau Kundalini trezită. O persoană care trezește Quetzalcoatl în interiorul ei este o manifestare vie a divinității. Se spune că Quetzalcoatl sau energia șarpe va reveni la sfârșitul timpului. Simbolurile de șarpe și de pasăre pot fi găsite și în creștinism. Sensul lor real poate fi mai adânc criptat, dar sensul este același ca în alte tradiții antice. În creștinism, păsărica sau porumbelul care apare adesea deasupra capului lui Hristos reprezintă Duhul Sfânt sau Kundalini Shakti, pe măsură ce se ridică până la a șasea chakră și mai departe.
Misticii creștini au numit Kundalini Shakti cu un alt nume: Duhul Sfânt. În Ioan 3:12 se spune: “Și cum Moise a ridicat pe șarpe în pustie, tot așa trebuie să fie ridicat și Fiul omului.”.
