Înțelepciunea care duce la samadhi
Ceea ce urmează să descriem a fost numit ‘Secretul Secretelor’, înțelepciunea ezoterică care duce la samadhi. Samadhi este scopul tuturor căilor spirituale, unirea cu sursa. Adevărul despre cine sau ce ești, adevărul care transcende mintea limitată, nu poate fi perceput prin intermediul minții limitate. Punctul de liniște nu poate fi atins prin mișcare. Dacă dorești să realizezi punctul de liniște dincolo de gândire, renunță la orice interes pentru gânduri și senzații, la toate preferințele, la toate fenomenele generate de minte și simțuri, și odihnește-te în conștiința pură.
Există două dimensiuni fundamentale ale existenței în acest moment. Există ceea ce se schimbă și ceea ce este neschimbător. Gândurile și senzațiile constituie un câmp de fenomene în continuă schimbare. Ceea ce este neschimbător este conștientizarea acelui câmp al schimbării. De obicei, suntem atât de prinși în câmpul schimbării, fixați pe obiectele sale, încât ignorăm dimensiunea conștiinței. Așadar, ne începem investigația devenind conștienți de conștiință, conștienți de Conștiință.
Provocarea de a rămâne în conștiință pentru perioade lungi de timp constă în faptul că majoritatea oamenilor nu și-au cultivat concentrarea și echilibrul necesare pentru a rămâne în conștiință. Suntem dependenți de confort, iar mintea limitată va dori să scape de acest exercițiu; îl va considera profund incomod și va crea tot felul de obstacole sau distrageri. Există două noduri principale care ne leagă de identificarea cu ego-ul. Corpul este atașat de confort, iar mintea dorește să cunoască. Dacă continuăm să căutăm confortul corpului și să căutăm cunoașterea cu mintea, nu vom depăși niciodată limitele minții și ale corpului. Vom rămâne ca un animal de turmă, o creatură care tânjește după plăcere și evită durerea, răspunzând la nesfârșit la stimuli, acționând fără încetare și neconștientă de dimensiunea ființei.
A fi conștient, a fi pe deplin atent la ceea ce se întâmplă, fără medierea condiționării egoului, fără concepte, fără control, manipulare sau distorsiune, fără filtrarea minții limitate, înseamnă a fi prezent fără a alege. Prezent fără a alege și, prin urmare, fără un alegător. De fiecare dată când mintea se mișcă fără voința ta, chiar și cea mai mică mișcare, aceasta se datorează filtrării prin condiționarea structurii sinelui. Calea duce la încetarea întregului vârtej al minții. La realizarea faptului că toate nivelurile sinelui sunt goale.
Cum renunț la orice acțiune, cum renunț la activitatea minții?
Ascultă cu atenție, acesta este paradoxul. Mintea egotică limitată aude această întrebare și vrea să știe cum, dar acea minte limitată nu poate face asta. Mintea va eșua întotdeauna în orice încercare de a realiza liniștea, deoarece mintea este mișcare. Mintea însăși este mișcare, este un proces nesfârșit de a face. Trebuie să facem trecerea de la a face la a fi. "Tu", cel pe care crezi că ești, este un proces, o mișcare constantă, o colecție de tipare.
Acel "tu" trebuie să moară. Modelul tău patologic trebuie să ia sfârșit pentru ca Samadhi să fie realizat. Lasă acest lucru să pătrundă în tine. Învățătorii spirituali au dat instrucțiuni pentru a ajunge la Samadhi. Fii nemișcat și cunoaște. Fii nemișcat și cunoaște Sinele Adevărat. Conștiința primordială dincolo de nume și formă. Fii nemișcat și cunoaște că ești Dumnezeu.
Ce înseamnă exact asta? Ce anume devine nemișcat?
Evident, corpul fizic al nimănui nu poate deveni absolut nemișcat, existând în timp și spațiu. Pentru că timpul-spațiul însuși este mișcare. Timpul-spațiul este mintea, Universul este mintea mare sau Logosul. Primul principiu hermetic este că Totul este minte, Universul este mental.
Dacă Universul este minte și mintea este mișcare, cum pot să stau nemișcat și să cunosc?
Cum poți sta nemișcat pe un glob care se învârte cu o mie de mile pe oră în jurul axei sale, cu 67 000 de mile pe oră în jurul Soarelui, cu 500 000 de mile pe oră în jurul Galaxiei și cu milioane de mile pe oră prin Univers?
Inima îți bate, celulele se mișcă în interior, mâncarea se digeră, creierul produce unde cerebrale. Sângele îți curge, energia se mișcă, cum putem sta nemișcați?
Când Maeștrii spirituali spun "stai nemișcat și cunoaște", probabil se referă la altceva, la ceva dincolo de timp și spațiu, la ceva dincolo de fizic și mental. Ceea ce se înțelege prin "liniște" este ceva pentru care nu avem un cuvânt în sistemul nostru lingvistic modern. Limba sanscrită, limba yoghilor, dispune de termeni mai preciși care indică non-dualitatea. Termenul shunyata este adesea tradus prin "lipsa de substanță", liniște sau goliciune. Este termenul folosit în legătură cu anata sau "lipsa de sine", realizarea naturii lui Buddha. "Liniștea" este poate cel mai apropiat cuvânt din limba engleză, dar este inadecvat pentru a descrie ceva care nu aparține acestei lumi dualiste.
Ceea ce se realizează de fapt este Conștiința Primordială, care se află dincolo de liniște și mișcare, dincolo de timp. Ea este eternă, temelia ființei tale, natura esențială a realității care nu se schimbă. De fapt, ea se află dincolo de schimbare și de neschimbare. Când ne realizăm adevărata natură, devine evident că liniștea și mișcarea sunt o dualitate creată de minte, iar tăcerea și zgomotul sunt o dualitate creată de minte. Totul este deja inerent în acea liniște primordială, mișcarea lumii fiind identică cu liniștea. Fii nemișcat și cunoaște, fii în mișcare și cunoaște. Totul este dansul goliciunii.
Acesta nu este un concept filosofic, ci un mod cu totul diferit de a interacționa cu lumea. De fapt, este vorba despre renunțarea la această interfață, renunțarea la supapa de reducere care este structura eului și experimentarea naturii tale adevărate fără intermedierea minții limitate. Așa-numita lume exterioară este transcensă prin realizarea liniștii, care, odată realizată, include chiar ceea ce transcende. Dualitatea dintre liniște și mișcare se prăbușește.
Realizarea samadhi-ului, această mare trezire, este doar începutul căii. Patanjali spune că întreaga strădanie a yoga-ului vizează încetarea vârtejului minții. Chitta vritti nirodha. S-ar putea spune că este încetarea karmei, încetarea tiparelor profunde ale inconștientului la multe niveluri diferite. Când ne realizăm adevărata natură, încetăm temporar identificarea cu mintea și reacția la ea. Este ca și cum am scoate ștecherul unui ventilator. Când scoatem ștecherul unui ventilator, inerția palelor acestuia îl menține în mișcare; atâta timp cât nu îl reconectăm, el va ajunge în cele din urmă la liniște.
Karma este pur și simplu tendința energiei de a urma căi stabilite. Când Conștiința alunecă înapoi în tipar, este ca și cum am reconecta ventilatorul la priză. Energia urmează Conștiința. Energia revine la vechile tipare. O altă modalitate de a descrie acest fenomen este prin prisma legii inerției. O minte în mișcare rămâne în mișcare, cu excepția cazului în care acționează asupra ei o forță externă. În matricea minții condiționate pe care o numim Univers, energia și gândirea circulă prin labirinturi fractale care există pe un continuum, de la nivel micro la nivel macro, ramificându-se și explorând la nesfârșit.
Orice practică spirituală este o intervenție, o forță externă, o Conștiință care deviază energia de la a curge pe căile condiționate. Trebuie să fii dispus să-ți schimbi viața.
Cineva poate practica toată meditația din lume, dar dacă se întoarce la aceleași vechi tipare, la aceeași rutină de odinioară, atunci circuitele rămân neschimbate. Motivațiile noastre inconștiente trebuie descoperite și înfruntate. Dacă, prin mare perseverență și determinare, reușim să nu mai conectăm ventilatorul, atunci are loc o încetare efectivă a vritti-urilor. O tăcere profundă care se naște în structura sinelui.
De fiecare dată când ne identificăm cu o preferință produsă de minte și reacționăm la ea, reconectăm ventilatorul. Cu cât rămânem mai mult în conștiință, cu atât mai multe samskare sunt purificate. Cu cât ventilatorul încetinește mai mult, iar vasul uman devine mai permeabil la conștiință, cu atât mai mult ne golim de sine.